Decizia președintelui Nicușor Dan de a accepta numirile procurorilor-șefi propuse de ministrul PSD al Justiției a stârnit reacții puternice în societate și în rândul susținătorilor săi, inclusiv din partea USR și a formatorilor de opinie. Alegerea a fost considerată de mulți o trădare a principiilor de reformă și a valorilor antisistem pe care Dan le-a promovat în campanie.
În special numirea Cristinei Chiriac la Parchetul General și a lui Marius Voineag și Alex Florența ca adjuncți a fost contestată pentru legătura lor cu PSD și pentru avize negative sau lipsa avizelor din partea CSM. Președintele a susținut însă că a fost o competiție corectă și că el își asumă responsabilitatea deciziilor.
Opinia analizată sugerează două scenarii:
- Convincere personală – Dan crede că numirile sunt potrivite și vizează performanța viitoare a acestora.
- Compromis strategic – președintele ar fi fost „strâns cu ușa”, acceptând numirile pentru a menține stabilitatea coaliției și a asigura majoritatea pro-europeană, evitând astfel ca PSD să iasă de la guvernare și să lase România vulnerabilă politic și economic.
Articolul mai arată că decizia lui Dan ar putea fi legată de un troc politic: acceptarea procurorilor-șefi în schimbul libertății în desemnarea șefilor serviciilor secrete, unde PSD ar fi putut bloca propunerile președintelui. Aceasta ar reflecta realitatea dură a negocierilor în coaliția proeuropeană, unde PSD este „răul mai mic” comparativ cu alternativele politice radicale.
Mai mult, anumite coincidențe, precum scurgerile din dosarul DIICOT privind pozele trucate, au apărut chiar înainte de numirea procurorilor, ridicând semne de întrebare asupra implicării unor membri din anturajul președintelui.
În final, articolul sugerează că Nicușor Dan a fost pus în situația de a alege între compromisuri dureroase și stabilitatea politică a României, sacrificând, cel puțin temporar, încrederea electoratului și imaginea sa de reformator.
