Născută la 1 martie 1949, singura fiică a Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu a murit pe 20 noiembrie 2006, din cauza unui cancer pulmonar. Prenumele „Zoia” a fost asociat în epocă cu eroina sovietică Zoia Kosmodemianskaia; ulterior, în uzul public, a devenit „Zoe”.
Școală, vocație, rigoare
A urmat Liceul nr. 24 (azi Jean Monnet) și apoi Facultatea de Matematică, pe care a absolvit-o în 1971, cu medie 9,75 și diplomă susținută cu 10. Ar fi dorit, se spune, regie de teatru sau film, dar opțiunea i-a fost respinsă în familie.
Matematiciana
Doctor în matematică al Universității din București, cu teza „On Intertwining Dilations”, a publicat mai multe lucrări (douăzeci și ceva indexate în baze de date de specialitate). A fost asistent universitar, apoi cercetător la Institutul de Matematică. După desființarea institutului (1975), a devenit director la INCREST, unde a rămas până în 1989. Nu a deținut funcții politice.
Povești de iubire, între zvon și confirmări
Cea mai comentată relație a fost cea atribuită lui Petre Roman; ea a fost relatată de diverse persoane din epocă, în timp ce Petre Roman a negat ferm. A existat și o legătură afectivă intensă cu medicul Dan Vincze, care a stârnit opoziția Elenei Ceaușescu și un episod celebru: dispariția Zoiei de acasă, căutările prin țară și readucerea ei la București.
În 1980 l-a cunoscut pe inginerul Mircea Oprean, cadru universitar la Politehnică. Povestea lor a început la mare, în contextul unei conferințe de matematică la Neptun, a continuat cu întâlniri discrete și s-a transformat în căsătorie (1983).
După 1989: anchete, arest, eliberare
În timpul Revoluției, a fost reținută împreună cu frații săi și anchetată pentru „subminarea economiei naționale”, apoi cercetată în libertate. A aflat despre execuția părinților pe 25 decembrie 1989, în timp ce se afla într-o unitate militară. A fost în detenție până la 18 august 1990. Ulterior, a fost scoasă de sub acuzare (1996).
Anii grei de după
Evacuată din vilă, a trecut prin perioade dificile, locuind la prieteni sau rude. Încercarea de a reveni la INCREST a eșuat; a acționat instituția în judecată, dar a renunțat în cele din urmă și s-a pensionat.
A dus o viață retrasă, evitând presa. În ultimii ani, a dat în judecată statul pentru a recupera bunuri confiscate în 1989 — cărți rare, tablouri și bijuterii — reușind să obțină o parte dintre ele și să solicite deshumarea părinților.
Finalul
A murit pe 20 noiembrie 2006, în jurul orei 4.00, la 57 de ani, răpusă de un cancer pulmonar inoperabil. Fumătoare înrăită, a avut parte de o ceremonie funerară modestă și a fost incinerată la Crematoriul „Cenușa”
