BOLOJAN, DUR CU ROMÂNII, BLÂND CU MULTINAȚIONALELE: Guvernul a eliminat plafonul care oprea exportul de profit peste graniță

În timp ce cetățenii de rând sunt sufocați de taxe și pensionarii așteaptă firimituri din „Pachete de Solidaritate”, Guvernul Bolojan a făcut un pas uriaș în favoarea marilor corporații. Prin adoptarea Ordonanței nr. 6/2026, Executivul a eliminat plafonul de 1% care limita deductibilitatea cheltuielilor pentru servicii de management și consultanță plătite de multinaționale către firmele-mamă din străinătate. Practic, statul român a dezarmat singurul instrument automat care împiedica „optimizarea fiscală” agresivă, permițând din nou profiturilor uriașe să părăsească țara fără a fi taxate corespunzător la București.

Ordonanța nr. 6/2026: Cum a fost „îngropat” mecanismul care obliga marile grupuri să plătească impozit în România

Articolul 25^1 din Codul fiscal, introdus cu surle și trâmbițe în 2025 pentru a combate exportul de profit, a fost abrogat după doar câteva luni de funcționare.

• Adio plafon de 1%: Companiile nu mai sunt obligate să taie automat din cheltuielile cu afiliații nerezidenți, ceea ce înseamnă că pot raporta profituri mult mai mici în România.
• Justificarea Guvernului: Executivul susține că măsura era discriminatorie și risca să atragă sancțiuni internaționale în contextul aderării la OCDE.
• Pierderi la buget: Statul renunță la încasări certe și imediate, mizând pe promisiunea unor controale fiscale complexe și dificil de realizat asupra „prețurilor de transfer”.
• Substanță versus plafoane: În locul unei reguli clare, deductibilitatea va fi analizată „de la caz la caz”, o portiță larg deschisă pentru consultanții fiscali ai marilor grupuri internaționale.

Multinaționalele zâmbesc, românii plătesc nota de plată a „stabilității”

Marii beneficiari ai acestei decizii sunt giganții internaționali care plătesc frecvent licențe, redevențe și „management fee-uri” către jurisdicții cu taxe mai mici. Pentru aceștia, eliminarea plafonului este o gură de oxigen financiar, în timp ce pentru bugetul de stat reprezintă o gaură greu de acoperit. Deși Guvernul promite că va combate evaziunea prin verificări riguroase, realitatea arată că ANAF are resurse limitate pentru a se lupta cu armatele de avocați ale multinaționalelor, lăsând povara fiscală tot pe umerii micilor antreprenori români și ai salariaților.

Între „austeritatea” lui Bolojan și cadourile fiscale pentru marile corporații

Este revoltător să vezi cum Ilie Bolojan, promotorul rigurozității și al tăierilor drastice, devine subit „flexibil” când vine vorba de marile companii. În timp ce Sorin Grindeanu amenință cu ieșirea de la guvernare dacă nu se dau bani la pensionari, iar românii se înghesuie la al doilea job pentru a supraviețui, Guvernul semnează cecuri în alb pentru profiturile care pleacă din țară. Este aceeași Românie în care „actorii de tragedie” ai politicii — cum i-ar defini Traian Băsescu — se ceartă pe ceasuri Timex în timp ce semnează ordonanțe care devalizează viitorul bugetar al țării.

Această decizie ne apropie periculos de un model de țară în care resursele sunt scoase prin inginerii financiare legale, în timp ce infrastructura, precum podul de la Brăila, rămâne într-o stare perpetuă de reparație. În timp ce China își condamnă miniștrii pe viață pentru prejudicierea statului, la noi „optimizarea” devine politică de guvern. Dacă „România încă respiră”, o face tot mai greu sub masca unei modernizări care pare să favorizeze doar pe cei puternici, lăsând cetățeanul de rând să se mulțumească cu promisiunea unor „pachete de solidaritate” finanțate din datoriile pe care tot el le va plăti.