Epicondilita reprezintă o inflamație a tendoanelor care se atașează de partea exterioară a cotului, provocând durere semnificativă, mai ales la mișcările care implică extensia încheieturii mâinii sau prinderea fermă a obiectelor.
De ce se numește „cotul tenismenului”
Deși afecțiunea a primit acest nume popular datorită frecvenței sale la jucătorii de tenis, cauzată de mișcarea repetitivă a loviturilor de rever, epicondilita afectează, în realitate, o gamă mult mai largă de persoane, ale căror activități implică mișcări repetitive ale încheieturii mâinii și antebrațului.
Ce se întâmplă la nivelul tendoanelor
Mișcările repetitive solicită constant tendoanele care se atașează de epicondilul lateral al cotului, provocând treptat microleziuni, care nu au timp să se vindece complet între solicitări repetate, ducând la o inflamație cronică și degenerare tendinoasă la locul de atașare.
Cum e vremea în orașul tău?
Vezi pe loc temperatura, vântul și prognoza orară. Pentru prognoza detaliată pe mai multe zile, pentru orice localitate din România, intră pe portalul nostru meteo.
Activități care cresc riscul de epicondilită
- sporturi cu rachetă, precum tenisul sau squash-ul
- activități profesionale care implică mișcări repetitive ale mâinii, precum utilizarea prelungită a tastaturii sau a uneltelor manuale
- activități casnice repetitive, precum vopsitul sau grădinăritul intens
- ridicarea repetată de greutăți cu brațul întins
Simptome caracteristice
- durere localizată pe partea exterioară a cotului, care poate iradia spre antebraț
- durere agravată de mișcările de prindere sau strângere a obiectelor
- slăbiciune la nivelul prizei mâinii
- disconfort la activități simple, precum strânsul mâinii sau ridicarea unei căni
Diferența față de epicondilita medială
Epicondilita laterală, forma clasică a „cotului tenismenului”, afectează partea exterioară a cotului, în timp ce epicondilita medială, cunoscută drept „cotul jucătorului de golf”, afectează partea interioară, ambele fiind cauzate de mecanisme similare de suprasolicitare repetitivă.
Diagnostic
Diagnosticul se bazează, în majoritatea cazurilor, pe examenul clinic și pe teste specifice care reproduc durerea caracteristică prin anumite mișcări ale încheieturii, investigațiile imagistice fiind rezervate cazurilor persistente sau atipice.
Tratament
- repaus relativ, cu evitarea activităților care declanșează durerea
- medicație antiinflamatoare, pentru reducerea inflamației acute
- fizioterapie, cu exerciții specifice de întărire și stretching ale musculaturii antebrațului
- orteze specifice, care reduc tensiunea asupra tendonului afectat în timpul activităților zilnice
- infiltrații locale, în cazurile mai persistente, rezistente la tratamentul conservator inițial
Prevenirea recidivelor
- corectarea tehnicii, în cazul activităților sportive care au provocat afecțiunea
- pauze regulate în timpul activităților repetitive
- întărirea progresivă a musculaturii antebrațului, pentru o rezistență mai bună la solicitări repetate
