Coada-calului, cunoscută științific sub denumirea de Equisetum arvense L. și făcând parte din familia Equisetaceae, este o plantă cu o istorie bogată în medicina tradițională. Aceasta este recunoscută sub numeroase denumiri uzuale, precum barba-ursului, botacalului, brădișor, brăduleț, coadă, coadă goală, coada-iepii, coada-mânzului, coada-șopârlei, iarbă-de-cositor, mânzoaică, părul-porcului, peria-ursului, perie ursească, opintici sau nodățică, fiind denumită în rusă Хвощ полевой.
Aria de răspândire și descrierea botanică
Această specie este larg răspândită în Europa, Asia de Nord, Insulele Canare și America de Nord, dezvoltându-se de la zona de câmpie până în cea montană. În Republica Moldova, planta crește prin lunci, pe marginea apelor curgătoare și ca buruiană în locurile cultivate cu exces de umiditate. Coada-calului este o plantă erbacee perenă, cu un rizom târâtor de culoare brună, care poate atinge o lungime de până la 2-3 metri. Planta prezintă tulpini aeriene de două tipuri: fertile și sterile. Tulpinile fertile apar primăvara, sunt netede, neramificate, ating 20-30 cm înălțime, au culoare galben-brună și se termină cu un spic sporifer ovat sau cilindric. Tulpinile sterile apar mai târziu, sunt verzi, ramificate, cu internoduri goale în interior și prezintă sclerenchime aspre, având ramificații erecte în verticil la noduri. Frunzele de pe tulpinile fertile sunt brune, dințate și concrescute în vagine campanulate, iar cele de pe tulpinile sterile formează vagine cilindrice verzi, cu dinți de culoare brună-închisă.
Materia primă și compoziția chimică
În scopuri terapeutice se utilizează tulpinile sterile, cunoscute sub numele de Herba Equiseti, sau întreaga plantă, cu excepția rădăcinilor. Materia primă are o culoare verde-cenușie, este lipsită de miros și posedă un gust amărui. Compoziția chimică a plantei este complexă, cuprinzând acid silicic, saponine (ecvisetonina și ecvizetogenina), flavonoide (galutelolina și izocvercitina), alcaloizi (nicotina și palustrina), acid oxalic, acid malic, trigliceride ale acizilor grași (linoleic, linolic și oleic), ulei volatil, săruri minerale (potasiu, calciu, sodiu, fier, mangan, magneziu), vitamina B, vitamina C și caroten.
Cum e vremea în orașul tău?
Vezi pe loc temperatura, vântul și prognoza orară. Pentru prognoza detaliată pe mai multe zile, pentru orice localitate din România, intră pe portalul nostru meteo.
Recoltarea și procesarea plantei
Recoltarea are loc în perioada iulie-septembrie, când spicul sporifer este pe deplin maturizat și devine dur. Se recoltează doar tulpinile sterile prin tăiere, folosind secera sau cuțitul la 6-8 cm deasupra solului, fără a afecta rădăcina, evitându-se cu strictețe tulpinile fertile și părțile brunificate. După recoltare, tulpinile se curăță de impurități și se pun imediat la uscat, în strat subțire, în încăperi bine aerisite. Este vital ca masa uscată să-și păstreze culoarea verde, deoarece degradarea către nuanțe de gri sau negru duce la pierderea completă a valorii terapeutice.
Utilizarea în medicină și medicina populară
Coada-calului este considerată un produs vegetal valoros cu acțiune diuretică, fiind utilizată în tratamentul bolilor de rinichi și vezică. Conținutul ridicat de acid silicic o face eficientă în tuberculoza pulmonară în stare inițială, ajutând la întărirea țesuturilor plămânilor. Ceaiul de coada-calului este un remediu împotriva hemoragiilor, bolilor de metabolism, afecțiunilor cardiace și hepatice. Intern, este recomandată în caz de hipertensiune arterială, boală hemoroidală, bronșite și afecțiuni reumatismale. Extern, se utilizează pentru tratarea scrofulozei, edemelor ganglionilor, abceselor, eczemelor, ulcerațiilor cutanate, plăgilor, contuziilor, aftozei bucale, stomatitei și pentru fragilitatea unghială. În medicina populară, planta a fost utilizată pentru hidropizie, nefrite, boală albă, răceli și dureri de stomac. Tulpinile fertile erau folosite ocazional în decoct pentru diaree, iar compresele cu tulpini fierte se aplicau pentru reumatism. În homeopatie, esența din plantă proaspătă tratează bolile vezicii urinare, reumatismul, micțiunile nocturne la copii și afecțiunile renale. Cenușa plantei este utilizată ca praf de curățat vesela, faianța, căzile de baie sau pentru lustruirea obiectelor din metal și lemn.
Mod de preparare și administrare
Infuzia se obține din 1 linguriță plină de plantă la un litru de apă, infuzată 10 minute; se beau 5-6 căni zilnic, cu înghițituri mici, timp de 4-5 zile în caz de hidropizie. Decoctul se prepară din 2-3 lingurițe de plantă la un pahar cu apă, fiert aproximativ 20 minute; se bea cald, 1-2 căni zilnic, pentru efect diuretic, sau rece, câte o linguriță la fiecare 10 minute, pentru tratarea hemoragiilor. Pulberea se administrează în doze de 0,5-1 g de 4-5 ori pe zi ca remineralizant. Tinctura se prepară din 10 g produs macerat în 50 g alcool etilic timp de 14 zile la soare, cu agitare zilnică; doza eficace este de 10 ml de 3 ori pe zi în caz de hipertensiune arterială, bronșite și afecțiuni reumatismale. Compresele se fac din 100 g plantă pusă într-o sită peste un vas cu apă clocotită; când plantele sunt moi și fierbinți, se învelesc în pânză și se aplică pe locul dureros, lăsându-se să acționeze mai multe ore sau peste noapte în caz de eczeme, ulcerații cutanate și plăgi.
