Planta Tribulus terrestris L., din familia Zygophyllaceae, cunoscută popular sub denumiri precum ciulin-de-deal, colții-babei, colțar, cornaci, ghimpi sau păduchele-elefantului, este o specie erbacee anuală cu o istorie medicală vastă în tradițiile orientale. Apreciată pentru compoziția sa bogată în saponine steroice și alcaloizi, această plantă este utilizată pe scară largă în fitoterapia modernă și tradițională pentru susținerea sistemului cardiovascular, îmbunătățirea funcțiilor renale și reglarea metabolismului.
Aria de răspândire și descrierea botanică
Arealul natural al speciei cuprinde regiuni extinse din Eurasia și Africa. În Republica Moldova, ciulinul este întâlnit sporadic, cu precădere în zona Bugeacului. Planta se dezvoltă în habitate deschise, aride și sărace, fiind considerată o specie ruderală ce colonizează marginile drumurilor, ogoarele și solurile nisipoase.
Din punct de vedere botanic, ciulinul are o rădăcină pivotantă subțire și tulpini prostrate, ramificate, cu lungimi între 10 și 60 cm. Frunzele sunt opuse, paripenate, compuse din 6-8 perechi de foliole alungit-lanceolate. Florile sunt actinomorfe, solitare, de culoare galbenă, având diametrul de 1-1,2 cm. Fructul este o capsulă lemnoasă, dură, formată din 5 mericarpi înzestrați cu spini ascuțiți, fapt ce îi conferă un aspect caracteristic. Perioada de înflorire se desfășoară din mai până în iulie, fructificarea continuând până la îngheț.
Cum e vremea în orașul tău?
Vezi pe loc temperatura, vântul și prognoza orară. Pentru prognoza detaliată pe mai multe zile, pentru orice localitate din România, intră pe portalul nostru meteo.
Materia primă și compoziția chimică
În scopuri terapeutice se valorifică partea aeriană a plantei (Herba Tribullis terrestris), incluzând în special frunzele și florile, precum și semințele (Semen Tribullis terrestris).
Compoziția chimică complexă include:
- Saponine steroice: clorogenina, gitogenina și diosgenina.
- Alcaloizi biodinamici: harmina și harmanul.
- Flavonoizi: camferol-1-3-rutozid, camferil-3-rutinozid și tribulozid.
- Alte substanțe: substanțe tanante, acizi grași, rășini, proteine, minerale (calciu, fosfor, fier) și vitamina C.
Recoltarea și conservarea
Partea aeriană se recoltează pe parcursul verii, în timpul perioadei de înflorire. Masa vegetativă se curăță de impurități și tulpini, fiind apoi supusă uscării în șoproane sau poduri aerisite, ferite de umiditate. Produsul trebuie întins în strat subțire și întors periodic pentru a asigura o uscare uniformă. Materialul uscat se depozitează în saci de pânză sau cutii în locuri răcoroase, putând fi păstrat până la 5 ani.
Utilizarea în medicină
Ciulinul este indicat în tratamentul aterosclerozei, fiind eficient în reducerea nivelului de colesterol și reglarea hipertensiunii arteriale asociate cu stenocardia. Preparatele pe bază de ciulin stimulează diureza și secreția sucului gastric. Este recunoscut pentru eficiența în afecțiuni renale, gută și incontinență urinară.
Semințele posedă proprietăți afrodiziace puternice, fiind utilizate în tratamentul impotenței la bărbați și al spermatoreei. De asemenea, au efecte antihelmintice, astringente, carminative și tonice, fiind recomandate în hepatite, bronșite și diverse infecții microbiene. Studiile recente explorează potențialul anticancerigen al plantei, iar tulpinile sunt utilizate tradițional în tratarea scabiei și psoriazisului.
Tradiția populară și utilizări internaționale
Ciulinul a fost folosit timp de secole în India, China și Japonia pentru tratarea dereglărilor metabolice, afecțiunilor respiratorii și bolilor de piele. În Caucaz este întrebuințat ca diuretic și remediu contra constipației, în timp ce în Asia și Africa este utilizat pentru psoriazis și lepră. Medicina tibetană utilizează ciulinul pentru boli hepatice, diabet zaharat și dureri reumatice, confirmând versatilitatea terapeutică a acestei specii.
Indicații auxiliare și utilizări culinare
În anumite culturi, frunzele proaspete de ciulin sunt consumate ca zarzavat sau gătite sub diverse forme, fiind o sursă importantă de nutrienți. Planta este, de asemenea, o resursă valoroasă pentru apicultori, fiind considerată o plantă meliferă.
Mod de preparare și administrare
Extractul din frunzele de ciulin (Extractum Tribullis terrestris) reprezintă forma principală de administrare farmaceutică. Dozajul recomandat este de 30-35 de picături, administrate de trei ori pe zi, după masă, în caz de afecțiuni urinare, renale sau stomatite.
