Planta Hippophae rhamnoides L., din familia Elaeagnaceae, cunoscută popular sub denumirile de cătină-de-râu sau cătină-cenușie, constituie unul dintre cele mai complexe și valoroase remedii naturale din flora mondială. Considerată pe bună dreptate o adevărată polivitamină naturală, cătina-albă acționează ca un tonifiant general de excepție, un protector cardiovascular major și un puternic agent cicatrizant și antioxidant.
Aria de răspândire și descrierea botanică a speciei
Specia are o răspândire largă în Europa și Asia. În flora spontană a Republicii Moldova, aceasta se întâlnește destul de rar, fiind localizată în Codrii Centrali, însă este foarte prezentă în plantații artificiale. Datorită capacității sale de drajonare puternică, arbustul se dezvoltă excelent pe terenuri nisipoase, prundușuri, pante și albiile râurilor, având un rol ecologic esențial în fixarea solurilor supuse proceselor de erodare.
Din punct de vedere botanic, cătina-albă este un arbust spinos, cu tulpinile tinere și frunzele acoperite cu peri solzoși și stelați. Frunzele sunt alterne, întregi, liniare, lungi de 2-6 cm, scurt-pețiolate și prezintă un aspect argintiu sau roșcat din cauza structurii perilor. Florile sunt mici, gălbui, unisexuate și apar înaintea frunzelor, grupate în raceme scurte. Florile masculine sunt sesile (lipsite de peduncul), având 2 sepale și 4 stamine, în timp ce florile feminine sunt scurt-pedicelate, cu un receptacul alungit-ovat și 2 sepale foarte mici la vârf.
Cum e vremea în orașul tău?
Vezi pe loc temperatura, vântul și prognoza orară. Pentru prognoza detaliată pe mai multe zile, pentru orice localitate din România, intră pe portalul nostru meteo.
Fructul este o drupă falsă, de formă globuloasă până la ovoid-cilindrică, lungă de 5-8 mm și lată de 4-5 mm. La maturitate are o culoare portocalie intensă și conține un singur sâmbure. Planta înflorește în luna aprilie, iar fructele se coc în luna august, rămânând prinse pe ramuri chiar și după căderea completă a frunzelor.
Descrierea materiei prime și compoziția chimică
În scopuri farmaceutice și terapeutice se utilizează exclusiv fructele (Fructus Hippophae). Acestea se recomandă a fi recoltate înainte de lăsarea primului ger, perioadă în care au cel mai ridicat conținut de acid ascorbic. Fructele proaspete prezintă dezavantajul de a pierde rapid concentrația de vitamina C dacă nu sunt procesate, motiv pentru care cea mai eficientă metodă de conservare a materiei prime este congelarea imediată.
Compoziția chimică a fructelor este extrem de complexă, remarcându-se printr-o densitate uriașă de materii colorante și vitamine:
- Complex vitaminic: vitaminele C, B1, B2, PP, E și acid folic.
- Glicozide și flavonoide: glicozide ale cvercetolului, izoramnetol și kemferol.
- Acizi grași și fitosteroli: acid oleic, acid linoleic, catehine și fitosteroli.
- Substanțe carotenoide: $\alpha$- și $\beta$-caroten, fizaleină, licopină și criptoxantină.
- Alți compuși: substanțe triterpenice de tipul acidului ursolic și oleanolic, pectine și fosfolipide.
În frunzele și în scoarța arbustului s-au identificat cantități importante de manită și cvercitină, în timp ce uleiul gras extras conține o proporție ridicată de acizi grași polinesaturați.
Reguli stricte de cultivare și tehnica recoltării
Datorită valorii sale terapeutice deosebite, cătina a fost introdusă cu succes în cultură. Înmulțirea se realizează pe cale vegetativă, prin butași. Aceștia se plantează toamna sau primăvara devreme, la o distanță de 3 × 1,5-2 metri. Deoarece este o specie dioică, este obligatoriu ca la fiecare opt plante feminine să seGS planteze două plante masculine pentru a asigura polenizarea.
Planta poate fi ușor cultivată în grădina proprie; materialul de înmulțire se poate recolta direct din flora spontană, alegând exemplare productive și cu cât mai puțini ghimpi. Pentru înființarea plantației se aleg locuri bine luminate, de preferat delimitate prin alei betonate, cu scopul de a stopa extinderea invazivă a plantei prin drajoni. Cătina poate fi cultivată inclusiv pe terenuri degradate sau supuse eroziunii, care sunt improprii altor culturi agricole.
Procesul de recoltare trebuie să înceapă în luna august și poate continua până la primul îngheț. Este esențial ca fructele să fie culese înainte de îngheț, deoarece temperaturile negative provoacă o scădere bruscă a conținutului de vitamina C. Culesul se execută manual, tăind ciorchinii cu foarfeca, fiind o lucrare dificilă din cauza densității tufelor și a spinilor puternici.
Nu se recomandă sub nicio formă recoltarea prin bătutul tufelor, metodă care distruge ramurile și depreciază fructele.
După recoltare, fructele se curăță și se păstrează fie congelate rapid la temperaturi de -35°C până la -40°C, fie uscate direct în uscătorii artificiale la 50-60°C. Uscarea naturală, fiind un proces lent, este contraindicată deoarece duce la degradarea rapidă a calității principiilor active.
Utilizarea în medicina modernă, dermatologie și cosmetică
În medicina științifică, fructele de cătină sunt utilizate proaspete, congelate sau uscate, fiind indicate ca tonifiant general al organismului în stări de avitaminoză, surmenaj fizic și intelectual, diaree, reumatism, urticarie și diverse afecțiuni dermatologice. Uleiul gras extras din coaja fructelor este un remediu deosebit de prețios în curele de vitaminizare și ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric. Datorită proprietăților sale puternic regenerative, acest ulei este utilizat extern cu rezultate excelente în vindecarea arsurilor, a rănilor greu cicatrizabile și a plăgilor.
În medicina populară, extractele de cătină sunt utilizate în ameliorarea astmului bronșic și în prevenirea procesului aterosclerotic.
În industria cosmetică și fitofarmaceutică, uleiul de cătină este un ingredient foarte apreciat datorită proprietăților sale emoliente și a capacității dovedite de a proteja pielea împotriva radiațiilor ultraviolete (UV). Pulpa rămasă în urma stoarcerii sucului constituie o materie primă excelentă pentru extragerea unui pigment galben, utilizat ca colorant alimentar natural. În gastronomie, din fructe se obțin sucuri, gemuri, siropuri, marmelade, jeleuri, precum și băuturi alcoolice (vin sau lichior), iar fructele pot fi folosite și drept condiment pentru preparatele din carne și pește.
Modul de preparare pentru infuzii, decocturi și băuturi terapeutice
Pentru tratarea adjuvantă a cirozei hepatice și stimularea funcției celulei hepatice, se prepară o infuzie din 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml de apă clocotită. Vasul se lasă acoperit timp de 60 de minute, se strecoară, iar lichidul obținut se consumă fracționat pe parcursul unei zile.
Decoctul indicat în prevenirea și tratarea aterosclerozei se prepară din 10 g de fructe zdrobite la o cană cu apă. Compoziția se fierbe timp de 2-3 minute, se lasă puțin la răcit, se îndulcește cu miere de albine și se consumă câte 2 căni pe zi.
Sucul proaspăt, recunoscut ca un excelent tonic cardiac și imunostimulator, se obține prin presarea mecanică a fructelor într-o presă pentru struguri sau prin frecarea lor pe site din plastic sau din materiale inoxidabile, evitându-se contactul cu fierul pentru a nu oxida vitamina C.
Pentru obținerea unei băuturi răcoritoare și vitaminizante de lungă durată, se folosesc 750 g de fructe proaspete care se fierb împreună cu 6 litri de apă și 1 kg de zahăr. După fierbere și răcire completă, compoziția se strecoară și se îmbuteliază, păstrându-se în pivniță sau în spații reci.
Vinul medicinal de cătină se prepară într-un vas de sticlă în care se introduc 1 kg de fructe proaspete zdrobite (sau 0,2 kg de fructe uscate zdrobite). Peste acestea se toarnă 5 litri de apă fiartă și răcită și 1,5 kg de zahăr. Pentru a grăbi procesul de fermentare, se adaugă puțină drojdie de vin. Compoziția se lasă la fermentat timp de 15-20 de zile. În această perioadă, uleiul portocaliu medicinal se va ridica la suprafața lichidului. La final, vinul se decantează cu atenție și se trage în sticle bine închise.
