Astăzi, 26 ianuarie 2026, Cimitirul Ghencea a devenit din nou scena unei realități paralele, un loc unde timpul s-a oprit în loc pentru a plânge o epocă apusă. Într-o zi care odinioară făcea pământul să tremure sub propaganda cultului personalității, o mână de români, măcinați de sărăcie și dezamăgire, s-au adunat la mormântul soților Ceaușescu. Nu au fost aduși cu autocarele Partidului, ci de o nostalgie dureroasă, născută din eșecurile repetate ale prezentului.
Flori peste mormânt, disperare în suflete: „A făcut răul necesar!”
Mormântul din Ghencea a fost acoperit astăzi de un val de coroane, lumânări și tablouri îngălbenite de vreme. Printre cei prezenți, cuvintele au curs cu o amărăciune greu de descris. Unul dintre participanți, prezent la locul de veci aproape în fiecare an din 1990 încoace, a lansat un diagnostic crud pentru România de astăzi:
- Elogiul „Patriotului”: „Sunt un patriot pentru tovarășul Nicolae Ceaușescu”, a mărturisit acesta, considerând ororile dictaturii drept un „rău necesar” în comparație cu ceea ce el numește colapsul moral de acum.
- Verdictul crunt asupra prezentului: „Văd lucrurile rău până în ziua de astăzi — rău, rău, rău. Toată clasa politică este coruptă, foarte coruptă!”
Acesta este semnalul de alarmă pe care guvernanții de la Cotroceni și din Piața Victoriei refuză să-l audă: atunci când prezentul oferă doar nesiguranță și lipsuri, oamenii încep să vadă „patriotism” în cele mai negre perioade ale istoriei.
Cum e vremea în orașul tău?
Vezi pe loc temperatura, vântul și prognoza orară. Pentru prognoza detaliată pe mai multe zile, pentru orice localitate din România, intră pe portalul nostru meteo.
O țară între două lumi: Sportul mondial vs. Foamea de la Cernăuți
În timp ce marile ecrane transmit succesele de la Australian Open sau discursurile Maiei Sandu despre investițiile în securitate, la marginea Bucureștiului se desfășoară o altă tragedie. Pelerinajul de la Ghencea nu este doar despre trecut, ci despre un popor care se simte trădat.
Este cutremurător să vezi cum, la zeci de ani de la Revoluție, românii caută refugiu în umbra dictatorului, doar pentru că se simt striviți de o clasă politică pe care o percep drept profund străină de interesele lor.
Umbra lui Ceaușescu revine: Simptomul unei națiuni bolnave
Acești oameni care se strâng an de an pe 26 ianuarie sunt oglinda unei Românii care nu s-a vindecat. În timp ce liceele românești din Ucraina sunt închise, iar datoria externă explodează la 250 de miliarde de dolari, mormântul din Ghencea devine altarul unei speranțe pierdute.
Cât de mare trebuie să fie disperarea unui popor pentru ca „răul necesar” al dictaturii să pară mai bun decât „democrația” actuală? Întrebarea rămâne să bântuie holurile puterii, unde miniștrii se plâng de salarii, în timp ce în cimitire se plâng destine.
