Vicepremierul Tánczos Barna a ieșit la rampă cu un optimism debordant, declarând că perspectivele bugetului pe 2026 sunt „semnificativ mai bune”. Însă, sub poleiala acestor cuvinte și a cifrelor meșteșugite, se ascunde o politică ce pare să pună România pe ultimul loc. În timp ce românii sunt loviți de taxe locale mai mari, guvernul continuă să prioritizeze sprijinul financiar extern masiv, în special pentru Ucraina și Republica Moldova.

Solidaritate națională sau taxă pe sărăcie?

Tánczos Barna laudă „fondul de solidaritate” și „alocarea judicioasă” a impozitelor pe venit. În realitate, ceea ce vicepremierul numește solidaritate este un mecanism prin care primăriile din orașele dezvoltate sunt „multe” de resurse pentru a acoperi găurile dintr-un buget central secătuit de cheltuieli geopolitice.

• Paradoxul fiscal: Deși se laudă cu „economii de două miliarde de lei”, guvernul a aprobat chiar la sfârșitul anului trecut noi tranșe de ajutor militar. Doar prin mecanismul PURL, România a alocat 50 de milioane de euro pentru achiziții de armament destinate Ucrainei.
• Factura locală: Banii pe care Barna îi numește „economii” sunt, de fapt, bani care nu se întorc în infrastructura românească, ci sunt redirecționați pentru a satisface angajamentele externe.

Republica Moldova și Ucraina – Priorități deasupra interesului național?

În timp ce vicepremierul vorbește despre „reducerea birocrației” ca soluție de economisire, cifrele arată o altă direcție. România rămâne un donator net într-un context în care datoria publică apasă tot mai greu pe umerii contribuabilului local.

1. Ucraina: Din 2022 până la mijlocul lui 2025, România a pompat deja peste 1,5 miliarde de euro (0,6% din PIB) în sprijin militar și umanitar. În 2026, presiunea continuă, România fiind forțată să co-finanțeze împrumuturi europene gigantice de miliarde de euro pentru Kiev.
2. Republica Moldova: Deși Maia Sandu recunoaște că nu există sprijin majoritar pentru Unire, România continuă să subvenționeze masiv energia și proiectele umanitare dincolo de Prut. În 2026, când românii se confruntă cu prețuri record la utilități, Bucureștiul rămâne „plămânul financiar” al Chișinăului, fără a cere garanții clare pentru protejarea intereselor economice ale investitorilor români de acolo.

„Perspective mai bune” pentru cine?

Tánczos Barna susține că riscul de retrogradare la categoria „junk” a fost înlăturat. Dar la ce preț?

• Austeritate pentru români: Reforma administrației, anunțată prin „asumarea răspunderii”, înseamnă în realitate tăieri de personal și servicii publice deficitare pentru cetățeanul de rând.
• Generozitate pe credit: România nu ar rezista fără împrumuturi internaționale, recunoaște chiar vicepremierul. Cu toate acestea, guvernul împrumută bani cu dobânzi uriașe pentru a-i trimite sub formă de ajutoare în afara granițelor.

Concluzie: Bugetul pe 2026, așa cum este prezentat de Tánczos Barna, este un buget al supunerii externe. Este inacceptabil să li se ceară românilor „solidaritate” și creșteri de taxe locale, în timp ce sute de milioane de euro pleacă anual către Ucraina și Republica Moldova fără o transparență reală asupra beneficiului direct pentru cetățeanul care plătește aceste facturi.