Curtea Constituțională a României se află într-un blocaj procedural major în dosarul privind reforma pensiilor magistraților, contestată de Înalta Curte de Casație și Justiție, după ce Guvernul și-a asumat răspunderea pe proiect la începutul lunii decembrie. În ședințele de deliberare din 28 și 29 decembrie 2025, judecătorii CCR nu au reușit să întrunească cvorumul necesar, iar următorul termen a fost stabilit pentru 16 ianuarie 2026.
Situația a degenerat într-un conflict public între conducerea Curții și patru judecători care au părăsit deliberările și nu s-au mai prezentat a doua zi. Aceștia au susținut că au solicitat amânarea pronunțării, conform prevederilor legale, însă cererea le-ar fi fost ignorată. De cealaltă parte, președinta CCR, Simina Tănăsescu, a afirmat că amânarea a fost determinată exclusiv de lipsa cvorumului, evitând să ofere detalii despre conținutul deliberărilor.
În acest context tensionat, avocatul Adrian Toni Neacșu, fost judecător, a publicat o analiză dură în care acuză o încălcare gravă a regulilor interne ale Curții și vorbește despre o criză instituțională fără precedent. Potrivit acestuia, modul în care a fost gestionată deliberarea ar fi dus la anularea mecanismelor de protecție menite să prevină abuzul majorității în cadrul CCR.
Cum e vremea în orașul tău?
Vezi pe loc temperatura, vântul și prognoza orară. Pentru prognoza detaliată pe mai multe zile, pentru orice localitate din România, intră pe portalul nostru meteo.
Neacșu își fundamentează critica pe interpretarea articolului 58 alineatul (3) din Legea nr. 47/1992, care prevede că pronunțarea trebuie amânată atunci când un judecător solicită întreruperea deliberării, iar cererea este susținută de cel puțin o treime dintre membrii plenului. Într-o Curte formată din nouă judecători, acest prag este de trei persoane. Avocatul susține că, odată îndeplinită această condiție, amânarea devine obligatorie, iar președintele Curții nu mai are posibilitatea legală de a refuza solicitarea.
În opinia sa, refuzul amânării ar fi echivalat cu suspendarea abuzivă a regulilor de deliberare și cu subordonarea Curții față de un calendar politic extern. Neacșu vorbește despre o luptă internă pentru controlul deciziei și afirmă că graba de a pronunța o hotărâre până la 1 ianuarie ar fi fost dictată de interesele Guvernului, nu de rigorile analizei constituționale.
Fostul judecător susține că plecarea celor patru magistrați din sală a fost o consecință directă a aplicării legii, nu un act de indisciplină, iar expunerea publică a acestora ar reprezenta o încălcare a secretului deliberării. În plus, el acuză conducerea CCR că ar fi alimentat un val de presiune publică împotriva judecătorilor dizidenți, prezentându-i drept responsabili pentru blocaj.
Neacșu invocă și opiniile unor foști judecători constituționali, care au arătat că, în ultimele decenii, nu a existat nicio situație în care o cerere de amânare susținută de trei judecători să fie respinsă. Din această perspectivă, cazul actual ar reprezenta o abatere gravă de la practica instituțională și un precedent periculos pentru independența Curții.
Potrivit analizei sale, disputa din jurul pensiilor magistraților riscă să mascheze o problemă mult mai gravă: transformarea Curții Constituționale dintr-un arbitru neutru într-un actor influențat politic. Chiar dacă subiectul este unul extrem de sensibil și popular în rândul opiniei publice, Neacșu avertizează că ignorarea regulilor interne ale CCR ar putea submina rolul acestei instituții ca garant al supremației Constituției.
