„DEALUL MORȚII” DE LA MORENI: Denunț penal pentru exterminarea a peste 500 de copii în „orfelinatele groazei” din România! IICCMER scoate la lumină un regim de o cruzime medievală sub masca asistenței de stat

Joi, 29 ianuarie 2026, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER) a depus un nou denunț penal cutremurător la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Dosarul vizează moartea a 535 de persoane, dintre care 497 de minori, petrecută între anii 1970 și 1997 la Căminul-spital pentru deficienți nerecuperabili Moreni-Țuicani. Anchetatorii descriu instituția drept un veritabil „loc de exterminare”, unde ratele de mortalitate au depășit frecvent 70% din internări, marcând una dintre cele mai negre pagini ale asistenței sociale din istoria României.

Anatomia exterminării: Malnutriția și frigul, armele regimului

Probele adunate în cele șase volume ale denunțului demonstrează că decesele nu au fost accidente, ci rezultatul unui regim de tratamente inumane și degradante.

• Mortalitate fulgerătoare: Din cei 134 de copii transferați de la leagănul din Arad între 1985 și 1989, 75% au murit, majoritatea în primele luni de la internare.
• Malnutriția ca politică: Peste 57% dintre decese au fost cauzate de înfometare extremă și cașexie, copiii neavând nicio șansă de supraviețuire în lipsa unei alimentații minime.
• Condiții de lagăr: Copiii erau ținuți dezbrăcați pe pardoseli de beton rece și ud, în condiții de igienă inexistente, fapt ce a dus la o explozie de bronhopneumonii fatale.
• Transferuri la moarte: Mulți minori erau aduși de la peste 500 km distanță (Arad, Satu Mare) pentru a fi „uitați” în acest centru izolat la marginea pădurii.

Salvarea prin minune: Maica Tereza și misiunile umanitare

Investigația subliniază un fapt dureros: decesele puteau fi evitate cu o minimă intervenție umană, dovadă fiind scăderea bruscă a mortalității după 1990.

1. Vizita Maicii Tereza: În mai 1990, fondatoarea ordinului „Misionarele Carității” a vizitat Moreni-Țuicani și a preluat 63 de copii aflați în pragul morții.
2. Transferul salvator: Acești copii au fost mutați într-un adăpost la Chitila, fiind ulterior adoptați în Occident, ceea ce le-a salvat viața.
3. Progresul prin ajutor extern: Mortalitatea a scăzut la 13% în 1990, demonstrând că asistența medicală și alimentația de bază oferite de misiunile străine au făcut diferența între viață și moarte.

„Vampirii” trecutului și lecția suferinței

Acest dosar al „Dealului Țuicani” este o oglindă a cruzimii unui sistem opresiv care a tratat copiii vulnerabili ca pe niște deșeuri umane. În timp ce premierul Ilie Bolojan defilează la Berlin vorbind despre standarde OCDE, iar președintele Nicușor Dan caută „Pasul 2” în politica externă, România este forțată să își privească propriile răni istorice care încă supură.

Contrastul este insuportabil:

• În timp ce avocata PNL Adriana Georgescu negocia mite de 500.000 de euro invocând „numele mari” de la București, istoricii IICCMER documentau cum sute de copii mureau de foame în grija statului.
• În timp ce suporterii PAOK piereau pe DN6 în condiții suspecte de consum de substanțe, adevăratul carnagiu istoric era redescoperit în arhivele de la Moreni.

Dacă „România încă respiră”, așa cum spune Călin Georgescu, o face doar pentru că am început să ne asumăm adevărul despre aceste „fabrici de moarte”. Denunțul IICCMER nu este doar un act juridic, ci o obligație morală față de copiii care nu au avut niciodată șansa de a deveni adulți.