VERDICTUL LUI STOLOJAN: „Am mâncat pe datorie!” Fostul premier liberal dă de pământ cu clasa politică pentru dezastrul financiar din 2026

Într-o intervenție tăioasă la Prima News, fostul premier Theodor Stolojan a demontat discursul oficial privind cauzele crizei economice care a îngropat România. În timp ce datoria externă a atins pragul critic de 227,5 miliarde de euro, Stolojan avertizează că suntem victimele unor „politici greșite” implementate în ultimii trei ani. Verdictul său este unul dur: statul s-a împrumutat masiv nu pentru a construi viitorul, ci pentru a plăti „necesitățile zilnice”, ignorând riscurile enorme la care expune țara.

Minciuna „Investițiilor”: Unde s-au dus, de fapt, banii împrumutați?

Stolojan a atacat direct retorica guvernamentală conform căreia împrumuturile uriașe ar fi fost folosite exclusiv pentru infrastructură sau proiecte de dezvoltare.

• Manipularea opiniei publice: „Cei care spun că am finanțat numai investiții manipulează. Nu a fost așa nici pe departe”, a declarat economistul, subliniind că o bună parte din bani a fost „mâncată” pe cheltuieli curente.
• Fuga de banii ieftini: România a ratat șansa de a folosi fondurile europene din PNRR, care aveau dobânzi infime, preferând să se împrumute la dobânzi de „cămătărie” pe piețele internaționale pentru a acoperi găurile din buget.
• Eșec administrativ: Fostul premier a punctat incapacitatea statului de a finaliza proiectele angajate, ceea ce a dus la o pierdere de încredere majoră în fața Uniunii Europene și a investitorilor.

De la Pandemie la Incompetență: Diagnosticul anului 2026

Dacă în 2020 deficitul putea fi justificat prin șocul COVID-19, situația actuală nu mai are nicio scuză externă, consideră Stolojan.

1. Cauze pur interne: „Ceea ce se întâmplă acum nu mai are cauze din afara României”, insistă liberalul, arătând cu degetul spre deciziile politice din ultimii trei ani.
2. Datoria care ne sugrumă: Am creat o datorie publică imensă care nu produce valoare adăugată, ci doar obligă generațiile viitoare la sacrificii pentru a plăti dobânzi record.
3. Risc de țară: Încrederea României pe piețele financiare este la un nivel minim, ceea ce face ca fiecare nou împrumut necesar pentru a plăti pensiile și salariile să fie din ce în ce mai scump.

Concluzie: O țară care trăiește „pe caiet”

Analiza lui Theodor Stolojan confirmă temerile românilor: austeritatea impusă de actualul regim este consecința directă a risipei din anii trecuți. În timp ce tinerii rămân fără burse și siguranța în sate dispare sub pretextul „eficienței”, adevărata gaură neagră rămâne incompetența unei clase politice care a ales să consume viitorul țării pentru supraviețuirea electorală de moment.