Austeritatea care ucide demnitatea: „Eficiența” lui Bolojan se măsoară în foamea orfanilor și a bătrânilor

România anului 2026 asistă la un experiment de o cruzime birocratică fără precedent. Sub masca „optimisării cheltuielilor”, Guvernul condus de Ilie Bolojan a decis că destinul celor mai vulnerabili cetățeni ai acestei țări – copiii abandonați și bătrânii singuri – valorează mai puțin decât un pachet de țigări sau un meniu „fast-food” la reducere.

Prin actualizarea Legii 426/2020, publicată recent în Monitorul Oficial, premierul care și-a clădit imaginea pe „tăieri și rigoare” lovește acolo unde durerea este deja insuportabilă. 32 de lei pe zi. Aceasta este cifra rușinii. Aceasta este suma cu care statul român pretinde că poate asigura mic dejun, prânz și cină pentru un copil în creștere sau pentru un bătrân care are nevoie de nutrienți pentru a supraviețui bolilor vârstei.

Matematica supraviețuirii: 10 lei pentru o masă

Dacă împărțim „generozitatea” domnului Bolojan la cele trei mese zilnice obligatorii, rezultă o sumă ridicolă: 10,66 lei per masă. Într-o economie în care inflația ultimilor ani a transformat coșul de cumpărături într-un lux, Guvernul le cere managerilor de centre de plasament și azile să facă miracole biblice: să hrănească mii de suflete cu firimituri.

În timp ce un „meniu al zilei” în orice oraș mediu din România depășește deja pragul de 40 de lei, copiii noștri sunt condamnați la o dietă a sărăciei extreme. Ce poți pune pe masa unui orfan cu 10 lei? O felie de pâine, un rest de parizer și, eventual, promisiunea unei reforme administrative?

Eficiență cu prețul foamei

Ilie Bolojan a fost aplaudat pentru modul în care a gestionat administrația locală, dar la vârful Guvernului, „modelul Oradea” pare să se fi transformat într-un model de insensibilitate socială. Nu poți guverna o țară ca pe o corporație în faliment unde prima tăiere se face de la gura celor care nu au voce să protesteze.

Este cinic să vorbim despre „România educată” sau despre „respectul pentru seniori” când, pe hârtie, statul semnează sentințe la subnutriție. Pentru bolnavii din spitale, situația este și mai dramatică: 22 de lei pe zi. Practic, dacă ești bolnav în România lui Bolojan, trebuie să alegi între a te vindeca și a mânca.

Unde este omul din spatele cifrelor?

Această hotărâre de guvern nu este doar o eroare economică, ci o falie morală. A stabili o normă de hrană sub nivelul de demență biologică înseamnă a abdica de la rolul fundamental al statului: protecția celor slabi.

În timp ce miniștrii și demnitarii beneficiază de diurne și protocoale de mii de lei, bătrânii care au construit această țară sunt invitați să se sature cu 32 de lei pe zi. Dacă aceasta este „marea reformă” a statului promisă de Ilie Bolojan, atunci prețul succesului său administrativ este mult prea mare pentru poporul român.

Domnule Bolojan, 10 lei nu este prețul unei mese. Este prețul eșecului moral al guvernării dumneavoastră.