Planta Geum urbanum L., din familia Rosaceae, cunoscută popular sub o multitudine de denumiri precum cernețel, albeață, bărbușoară, buruiană-pentru-inima-ai-rea, buruiană-de-cui, cerculeț, crenceș, crânceș, cuișoară, iarba-faptului, rădichioară, răghicioară, răgocopară, ridichioară sau verențăl, este o specie erbacee perenă cu o lungă tradiție în fitoterapie. Datorită conținutului ridicat de taninuri și eugenol, cerențelul este recunoscut pentru remarcabilele sale proprietăți astringente, antiseptice, analgezice și hemostatice, fiind un remediu natural de prim ordin în afecțiunile gastrointestinale și ale cavității bucale.
Aria de răspândire și descrierea botanică a speciei
Arealul de distribuție al speciei este foarte vast, cuprinzând Europa de Sud, America de Nord, Australia, precum și Asia Mică și Centrală. În Republica Moldova, cerențelul crește spontan pe întreg teritoriul, fiind o prezență constantă în asociațiile tuturor tipurilor de păduri, în tufărișuri, plantații artificiale, fâșii de protecție, precum și pe marginile drumurilor, livezilor sau pe malurile râurilor și lacurilor.
Din punct de vedere botanic, cerențelul este o plantă erbacee, perenă, caracterizată printr-un rizom gros, cilindric, dispus oblic în sol, de pe care pornesc numeroase rădăcini adventive. Rizomul are o lungime de 5-7 cm, o grosime de 1-1,5 cm și prezintă o culoare cafenie-închisă la exterior, în timp ce în interior este roșiatic. Tulpina este erectă, ramificată, foliată, acoperită cu perișori moi și atinge o înălțime de 60-100 cm.
Cum e vremea în orașul tău?
Vezi pe loc temperatura, vântul și prognoza orară. Pentru prognoza detaliată pe mai multe zile, pentru orice localitate din România, intră pe portalul nostru meteo.
Frunzele sunt întrerupt lirat-penate. Cele bazale sunt scurt-pețiolate, neregulat-serate, dispers-păroase și prezintă 3-7 foliole romboidal-ovate, dintre care foliola terminală este mult mai mare și are 3-5 lobi. Frunzele superioare sunt trilobate, fiind însoțite de stipele mari, asemănătoare foliolelor. Florile sunt de culoare galbenă, lung-pedicelate și sunt grupate într-o inflorescență racemoasă dispusă în panicule. Caliciul este dublu, având 5 sepale externe liniar-lanceolate și 5 sepale interne triunghiulare, de 3-8 mm lungime. Corola prezintă 5 petale rotund obovate de 3-7 mm, iar gineceul este apocarpic, înconjurat de numeroase stamine. Fructul este format din nucule scurt-setoase, prevăzute cu un stil articulat sub formă de croșetă îndoită la capăt. Cerențelul înflorește pe o perioadă lungă, din mai și până în octombrie.
Descrierea materiei prime și compoziția chimică
În scopuri farmaceutice se recoltează și se valorifică exclusiv rizomii și rădăcinile (Rhizoma Gei). Prin procesul de distilare, din această materie primă se extrage un ulei volatil cu un miros slab aromatic, extrem de asemănător cu cel de cuișoare (datorită prezenței eugenolului), având un caracter astringent și un gust amar.
Compoziția chimică a rizomilor este definită de substanțe cu o puternică acțiune biologică:
- Taninuri: se găsesc într-o proporție considerabilă, de 10-20%.
- Acizi organici: acid galic și acid elagic.
- Glicozide și uleiuri: o heterozidă specifică numită geină, ulei volatil bogat în eugenol și substanțe amare.
- Alți compuși: rezine, glucide și mucilagii.
Condiții de dezvoltare și tehnica de uscare
Cerențelul se înmulțește prin semințe și este o specie zoocoră; stilurile florale se alungesc și se lignifică după înflorire, transformându-se într-un cârlig tare care se prinde de blana animalelor, asigurând astfel răspândirea plantei. De asemenea, semințele conțin o cantitate mare de uleiuri care atrag furnicile, acestea participând activ la diseminarea speciei (specie mirmecocoră). Planta este mezofilă, mezotermă și slab-acid-neutrofilă. Manifestă cerințe ridicate față de lumină, are o bună toleranță la variațiile de temperatură și preferă solurile neutru-bazice.
Rizomii se recoltează fie primăvara timpuriu, până la sfârșitul lunii aprilie, fie toamna târziu, în lunile octombrie-novembrie, înainte de primul îngheț. În aceste perioade, organele subterane acumulează cantitatea maximă de principii active, cercetările demonstrând că rizomii colectați toamna au cea mai mare concentrație de taninuri. Recoltarea se face prin smulgere pe solurile ușoare sau cu ajutorul cazmalei pe solurile grele.
După scoatere, rizomii se scutură bine de pământ, se spală rapid și, după zvântare, se așază în straturi subțiri la soare sau în camere încălzite la o temperatură constantă de 35°C. Procesul de uscare este finalizat atunci când rădăcinile capătă o consistență lemnoasă, devin casante și se rup cu un pocnet sec. Produsul uscat se păstrează în săculețe de hârtie, în spații curate și lipsite de umiditate. Randamentul de uscare este de aproximativ 2,5-3 kg de rizomi proaspeți pentru a obține 1 kg de produs condiționat.
Utilizarea în medicina modernă și fitoterapie
Principiile active din cerențel au capacitatea de a reduce secreția mucoaselor, diminuând în același timp permeabilitatea capilarelor și a membranelor celulare, ceea ce le conferă puternice proprietăți antidiuretice și astringente. Datorită prezenței eugenolului, materia primă posedă acțiuni antiseptice, calmante, analgezice și antiinflamatoare.
Extractele de cerențel moderează secrețiile interne, accelerează procesul de cicatrizare a țesuturilor, suprimă temporar durerile locale și favorizează coagularea rapidă a sângelui (acțiune hemostatică). De asemenea, diminuează sau înlătură spasmele musculaturii netede și modifică mediul biochimic local, blocând multiplicarea microbilor și împiedicând infecțiile bacteriene sau procesele de putrefacție.
Aplicații în medicina populară și indicații auxiliare
În medicina populară, cerențelului i se atribuie proprietăți tonice remarcabile, fiind utilizat tradițional pentru redobândirea puterilor de către persoanele aflate în convalescență prelungită, precum și în credințe populare legate de deochi sau blesteme. Rizomul uscat și pisat sub formă de pulbere este indicat direct în tratarea diareii, a dizenteriei, a enteritei și a tifosului.
Decoctul este utilizat pentru calmarea astmului bronșic și a crampelor abdominale, în timp ce extractul plămădit în rachiu era folosit în mod empiric pentru hernie. În fitoterapie, pulberea, infuzia, tinctura și decoctul sunt indicate în dispepsiile gastrice, gingivite, dureri hemoroidale, hemoragii diverse și ca antiseptic local pentru rănile infectate. Sub formă de spălături locale, planta combate eczemele și urticaria.
În alimentație, frunzele tinere de cerențel pot fi consumate primăvara sub formă de salată, datorită unui conținut ridicat de vitamina C și caroten. Rizomul uscat și pisat este utilizat ca mirodenie, oferind o aromă plăcută supelor și sosurilor. De asemenea, este utilizat la prepararea unor produse de cofetărie și la aromatizarea industrială sau artizanală a vinului și a berii.
Avertismente de utilizare și contraindicații
Supradozarea preparatelor pe bază de cerențel determină iritații gastrice manifestate prin stări de greață și vărsături. Din cauza concentrației mari de taninuri, utilizarea plantei este strict contraindicată persoanelor care suferă de hepatopatie cronică sau de afecțiuni renale cronice.
Modul de preparare pentru decoct, ceai și infuzii terapeutice
Pentru afecțiuni acute ale stomacului și în cazul diareii de natură infecțioasă, se recomandă prepararea unui decoct: se pun 2 lingurițe de rădăcină mărunțită în 300 ml de apă clocotită și se fierb timp de 30 de minute. Lichidul se strecoară și se administrează de 2 ori pe zi.
Ceaiul indicat în tratarea gingivitelor, a stomatitelor și a durerilor hemoroidale se prepară din 3 lingurițe de plantă uscată și mărunțită la 500 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 5 minute, se strecoară și se consumă câte 3 căni de ceai cald pe zi (sau se folosește sub formă de gargară/băi locale).
Infuzia indicată în dischinezia biliară acută și cronică se prepară din 5 g de plantă uscată și mărunțită peste care se toarnă 100 ml de apă clocotită. Se lasă vasul acoperit timp de 10-15 minute, se strecoară și se bea călduț, cu înghițituri rare.
Pentru scăderea glicemiei în sânge și ca adjuvant în tratarea diabetului zaharat, se recomandă un amestec din 5 plante, preparat după următoarea rețetă:
- Se amestecă cerențel, frunze de mur, frunze de afin, sclipeți și păstăi de fasole în proporție de 3 : 0,5 : 0,5 : 3 : 2.
- Se ia o linguriță cu vârf din acest amestec de plante la 250 ml de apă, se opărește cu apă în clocot și se lasă la infuzat timp de 3 minute.
- Se strecoară și se consumă o cantitate zilnică de 1,5-2 litri de infuzie, având o influență extrem de favorabilă asupra recuperării generale a bolnavului.
