O plantă extrem de rară, declarată monument al naturii și protejată prin lege din cauza valorii sale terapeutice excepționale, reprezintă un remediu natural de o forță uluitoare pentru organismul uman. Angelica, cunoscută sub denumirile uzuale de antonică, buciniș sau cucută mare, este o plantă cu acțiuni biologice intense, capabilă să acționeze ca un stimulent puternic pentru activitatea cardiacă, sistemul nervos și aparatul digestiv.
Aria sa de răspândire naturală reprezintă o adevărată raritate floristică, specia fiind specifică zonelor alpine reci din nordul Europei, precum Germania, Polonia și Islanda, dar și din Siberia și Kamceatka. În flora spontană, aceasta crește pe marginile pădurilor, în poienile umede, pe locuri stâncoase și de-a lungul cursurilor de apă. Din cauza deficitului său numeric, recoltarea directă din natură este strict interzisă. În prezent, specialiștii o cercetează și o cultivă în colecția științifică a Grădinii Botanice a Academiei de Științe, propunându-se introducerea ei masivă în cultură pentru a asigura ocrotirea eficientă a acestei specii valoroase.
Anatomia completă a plantei și compoziția chimică din rizomi
Din punct de vedere botanic, angelica este o plantă erbacee, bienală sau perenă, caracterizată printr-un rizom scurt, gros și napiform, ce atinge o lungime de 8-12 cm și o grosime de 1-3 cm. Acesta are o suprafață de culoare brună sau brună-cenușie cu striațiuni circulare caracteristice, iar în interior ascunde un suc alb-gălbui și o măduvă stratificată, spongioasă. Rădăcinile sale adventive sunt lungi, măsurând între 10 și 30 cm, cu o grosime de până la 1 cm. În primul an de vegetație, planta dezvoltă exclusiv o rozetă de frunze bazale, iar începând cu al doilea an apare o tulpină robustă, cilindrică, fistuloasă și fin striată, înaltă de 1-2 metri, de culoare roșiatică, goală la mijloc și slab brăzdată în partea superioară.
Cum e vremea în orașul tău?
Vezi pe loc temperatura, vântul și prognoza orară. Pentru prognoza detaliată pe mai multe zile, pentru orice localitate din România, intră pe portalul nostru meteo.
Frunzele sunt alterne, mari, bipenat-sectate, cu margini dințate și foliole cordiform-ovale, având pețiolul inferior lung și cilindric. Florile numeroase, de culoare albe-verzui, sunt grupate în umbele compuse mari, cu diametrul de 8-15 cm, formate din 20-40 de radii muchiate și papilos-vilos-păroase, terminate în umbelule globuloase. Perioada de înflorire are loc în lunile iulie-august, iar fructele rezultate sunt elipsoidale, ușor umflate și rotunjite la ambele capete, lungi de 6-8 mm, ale căror mericarpe se desfac cu ușurință și sunt turtite dorsoventral.
Valoarea medicinală este concentrată în rizom și rădăcini, deși în anumite cazuri se valorifică și tulpina sau semințele. Produsul brut are un miros aromat caracteristic și un gust picant, dulceag-amărui. Toate organele plantei sunt bogate în ulei volatil, în componența căruia intră felandren, cimol și exaltolid. De asemenea, materia primă conține o serie de cumarine importante, precum umbeliferona, ostolul, imperatorina, bergaptenul și angelicina. În plus, rizomul și rădăcinile acumulează cantități semnificative de glucoză, fructoză, zaharoză, umbeliferoză, amidon și substanțe anorganice esențiale.
Proprietăți medicale de excepție și secretele din medicina populară
În medicina modernă, principiile active din angelică au un rol stomahic confirmat, fiind utilizate ca tonic-amar, sudorific, diuretic, antireumatic și antinevralgic puternic. Planta intervine direct și eficient în combaterea anorexiei de natură psihică. Efectul său stimulent este asemănător cu cel al valerianei și camforului, având capacitatea directă de a întări activitatea inimii, a rinichilor și a pielii. Datorită proprietăților sale de vasodilatator puternic, rădăcina este utilizată pe scară largă în combaterea febrei mari, în special atunci când episoadele febrile sunt însoțite de tulburări severe ale organelor digestive, ale vaselor sangvine și ale căilor respiratorii superioare.
Medicina populară folosește tulpina și rădăcina caramelizată ca un remediu tradițional excelent în afecțiunile acute ale stomacului. Rădăcina acționează ca un stimulent puternic al funcțiilor gastrice și un stimulent nervos eficient în eliminarea toxinelor din organism. De asemenea, consumul ei ajută la ridicarea temperaturii corpului, combate secrețiile abundente ale căilor respiratorii și elimină arsurile gastrice chinuitoare.
Băile terapeutice în care se adaugă extracte de angelică sunt indicate în mod tradițional împotriva reumatismului cronic. Vinul preparat din această plantă este considerat un remediu de top împotriva balonărilor severe, acționând ca un reglator rapid al întregului proces de digestie. Pe lângă aplicațiile medicale, tulpinile fragede și lăstarii verzi sunt consumați ca legumă și aromă în nordul și vestul Europei, în timp ce în Franța și Australia planta se folosește la ornarea torturilor și la prepararea unor lichioruri fine, toate părțile sale având întrebuințări în industria alimentară. Totuși, trebuie manifestată o atenție sporită, deoarece supradozarea poate provoca fitodermatoze, iar uleiul volatil și cumarinele pot produce stări ușoare de toxicitate la animale.
Reguli stricte pentru cultivare, recoltare și tehnici de uscare
Deoarece specia este declarată monument al naturii, cultivarea ei ca plantă anuală este obligatorie pentru obținerea producției de rădăcini. Pentru reușita culturii sunt preferate solurile aluvionare, nisipoase și bogate în substanțe organice. Planta se cultivă în afara asolamentului clasic, pe locuri destinate grădinilor sau în asolamentul legumicol, preferând locurile umbroase dacă este plantată în grădini. Pregătirea terenului începe cu o arătură de bază adâncă, efectuată la 28-30 cm, solul trebuind plivit complet de buruieni până în toamnă.
Înmulțirea se realizează prin semințe semănate direct în câmp în luna august sau prin răsad produs în straturi reci. Semănatul se face în rânduri, la o distanță de 30-35 cm, utilizând o normă de însămânțare de 20 kg/ha. Germinarea semințelor are loc după 28 de zile, iar primăvara plantația se rărește obligatoriu la o distanță de 30 cm între plante, însămânțarea efectuându-se anual. Randamentul culturii arată că din 5 kg de rădăcină proaspătă se obține 1 kg de produs uscat, iar de pe o suprafață de un ar se pot recolta între 18 și 22 kg de rădăcini.
Momentul optim pentru recoltarea rădăcinilor este toamna, la sfârșitul perioadei de vegetație, în lunile octombrie și noiembrie. Înainte de începerea lucrărilor, rozeta de frunze se cosește și se scoate complet din teren. Dacă se dorește recoltarea tulpinii, aceasta se colectează în lunile mai și iunie. Rădăcinile se scot din pământ cu ajutorul dislocatorului sau cu un plug fără cormană, se scutură bine de sol, se decoletează și se spală într-un timp extrem de scurt, deoarece substanțele active sunt ușor solubile în apă și se pot pierde. Uscarea se efectuează foarte bine la temperatura camerei, iar materia primă se păstrează exclusiv în recipiente închise ermetic, deoarece rădăcinile care nu sunt perfect uscate se deteriorează rapid. Pentru producerea semințelor viitoare se selecționează întotdeauna cele mai viguroase și bune plante din cultură.
Modul corect de preparare a ceaiului, infuziei și vinului medicinal
Pentru obținerea efectului diuretic și antireumatic, se prepară un ceai turnând 100 ml de apă clocotită peste 5-10 grame de rădăcină uscată, din care se administrează câte o linguriță la fiecare 2 ore pe parcursul zilei. În cazul afecțiunilor stomacale severe și al balonărilor, se recomandă prepararea unui vin medicinal: timp de 2-4 zile se lasă la macerat 30 de grame de rădăcină în 6-7 litri de vin vechi, într-o sticlă bine astupată, așezată la un loc cald. În acest amestec se adaugă și puțin cardamom, iar după perioada de macerare lichidul se filtrează și se consumă câte 1-2 pahare zilnic.
Infuzia indicată în tratarea isteriei, a nevralgiilor și a reumatismului se obține prin turnarea de apă fierbinte peste 5 grame de rădăcină, urmată de o fierbere scurtă de 5-7 minute. Din acest preparat se bea o jumătate de cană înainte de mesele principale. Pentru combaterea vomismentelor, a colicilor gastrointestinale și a nevralgiilor puternice, se prepară un decoct din 2 lingurițe dintr-un amestec în părți egale de pulbere de rădăcină și fructe la 2 căni de apă. Amestecul se fierbe timp de 5-10 minute, se strecoară cu atenție și se bea foarte încet, cu înghițituri rare și bine distanțate.
