Situație neobișnuită în sectorul energetic din Republica Moldova, care, deși se confruntă cu riscul instituirii stării de urgență, a ajuns să exporte energie electrică către România în anumite intervale orare.
Linia Vulcănești–Isaccea, scoasă din funcțiune
Totul a început după ce linia electrică de 400 kV Vulcănești–Isaccea, principalul punct de interconectare cu sistemul energetic european ENTSO-E, a fost scoasă din funcțiune în urma atacurilor Rusiei asupra infrastructurii din sudul Ucrainei.
Această linie asigura, în mod normal, între 60% și 70% din consumul de energie al malului drept al Republicii Moldova, motiv pentru care autoritățile de la Chișinău au cerut instituirea stării de urgență în sectorul energetic.
De la exporturi masive la importuri minime
Datele furnizate de Moldelectrica arată că, imediat înainte de incident, exporturile către România ajungeau la 1.079 MW. Ulterior, fluxurile s-au prăbușit, iar în cursul nopții au fost reluate timid importurile, cu doar 14 MW.
Cum a apărut paradoxul
În dimineața următoare, pe fondul creșterii producției interne, în special din surse regenerabile și centrale termoelectrice, Republica Moldova a ajuns să producă mai mult decât consuma. Astfel, în jurul orei 10:30, au fost reluate exporturile către România, însă la un nivel redus, de aproximativ 35 MW.
Ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a explicat că sistemul funcționează în regim stabil datorită utilizării liniilor alternative de 110 kV și a creșterii producției interne.
Sistem fragil, dar funcțional
În lipsa liniei principale, alimentarea se face prin rute secundare și prin reconectarea unor linii precum Bălți–Dnestrovsc, însă capacitatea acestora este limitată și nu poate acoperi integral necesarul în orele de vârf, când deficitul ar putea ajunge la 350–400 MW.
După ora 14:00, importurile din România au fost reluate, semn că echilibrul sistemului energetic rămâne fragil și dependent de condițiile de producție și consum.
Investițiile în regenerabile, o soluție temporară
Autoritățile moldovene susțin că investițiile în energie regenerabilă au contribuit la stabilizarea temporară a sistemului, permițând chiar exporturi punctuale. Totuși, în absența infrastructurii principale, riscurile rămân ridicate.
Situația evidențiază vulnerabilitatea energetică a regiunii, dar și capacitatea de adaptare rapidă în condiții de criză.
