O datorie de proporții, legată de sectorul energetic, a fost descoperită de Curtea de Conturi la Ministerul Finanțelor, stârnind controverse majore în jurul Guvernului condus de Ilie Bolojan.
Împrumut vechi, reapărut în evidențe
Potrivit datelor apărute în spațiul public, este vorba despre un împrumut contractat în 2005 de la o bancă japoneză pentru termocentrala Turceni, în prezent parte din Complexul Energetic Oltenia. Datoria, care nu figura corect în evidențele extracontabile, trebuie rambursată până în 2045, cu rate anuale de peste 8 milioane de euro.
Problema majoră apare în contextul în care planurile de închidere a capacităților pe cărbune accelerează, ceea ce ridică întrebarea: cine mai plătește împrumutul dacă activitatea este redusă sau oprită?
Statul, posibil obligat să achite anticipat
În condițiile în care România a asumat, în fața Comisia Europeană, un plan de restructurare și decarbonizare pentru Complexul Energetic Oltenia, există riscul ca datoria să fie suportată direct de statul român.
Mai mult, compania a fost obligată să investească aproximativ 850 de milioane de euro în măsuri de depoluare, în paralel cu reducerea activității pe cărbune.
Criză profundă în sectorul energetic
Situația financiară a Complexului Energetic Oltenia este deja tensionată. Compania a înregistrat pierderi semnificative, iar costurile certificatelor de emisii CO₂ au crescut masiv, afectând viabilitatea economică.
În paralel, protestele minerilor și planurile de restructurare arată că sectorul se află într-un moment critic, cu mii de locuri de muncă puse în pericol.
Implicații politice și economice
Subiectul devine unul sensibil politic, deoarece pune presiune pe Guvern și pe premierul Ilie Bolojan, în contextul în care deciziile privind închiderea capacităților pe cărbune sunt legate direct de obligațiile europene și de tranziția energetică.
În același timp, cazul scoate la iveală probleme mai vechi din sistem: împrumuturi garantate de stat, gestionate netransparent și transferate, în final, în sarcina contribuabililor.
Pe fond, situația ridică o întrebare esențială: dacă România închide producția pe cărbune mai rapid decât își poate gestiona datoriile istorice, cine va suporta costul real al tranziției energetice.
